Pahleopca

Când vin de la școală nici măcar nu întreb. Știu ce voi mânca. Pahleopcă. Ciorbă adică. Din ceva legume și multă varză. Fierbinte, cu ciușcă alături și o felie de pâine neagră. Nici nu-ți trebuie mai mult. Zilele trec la fel una după alta. Dimineața un ceai și o eugenie sau o felie de pâine cu margarină și gem. Poate o corăbioară făcută în cuptorul de acasă cu magiun de prune. Seara colțunași (vareniki) cu iaurt dacă sunt cu umplutură de brânză sau simpli dacă sunt cu umplutură de vișine. Mama face si pirașki (plăcințele prăjite) umplute cu brânză sărată sau, din nou, gem. Face și orez cu prune uscate. Macaroane cu brânză. Mămăligă cu brânză. De-abia aștept să se răcească un pic mămăliga să o tăvalesc prin zahăr și să o înfulec ca pe cea mai pretențioasă prăjitură. 

Constanta zilelor de luni până sâmbătă este, însă, pahleopca de prânz. Dacă suntem norocoși, avem uneori ciorbă cu oase de porc. În general, nu suntem așa de norocoși. Carnea se găsește greu și e scumpă. Decât să gătească cu ea, mama preferă să mă trimită la coadă la mezeluri să iau parizer sau slănină afumată. După parizer nu mă omor, dar slănina afumată fragedă și dată cu strat gros de boia proaspătă e o bunătate. Câteva feliuțe pe un pesmet îmi dau toate proteinele de care am nevoie. 

Duminica e altceva. După biserică, nana și nanu ne cheamă la ei. Aceeași pahleopcă la felul unu, cu mai puțină varză, apoi friptură la cuptor. Porc sau pui. Mie îmi place mult puiul. Iar la desert "pampușki". Tot un fel de pirașki dar mai mari și mai pufoase, întotdeauna cu brânză. 

M-a întrebat un vecin dacă nu sunt sătul de atâta pahleopcă. M-am uitat lung la el. Cum să fii sătul de mâncare?