Intervenție

Nu avem curent. Vecinii noștri au, deci problema e undeva la noi. Verific siguranța generală. E mare, albă și grea, ceramică. O demontez atent. Am auzit de atâtea accidente, încât o deșurubez cu gesturi mici, controlate, de parcă fiecare mișcare mă pune în pericol. Scot căpăcelul de cupru de la capătul îngust. Scot și căpăcelul din partea opusă. Firele subțiri sunt la locul lor. Problema nu e la noi, e undeva la stâlp. 
Tanti Tudora, vecina, e la poartă. Ne spune că a văzut o lumină albă în vârful stâlpului de la stradă, acum vreo jumate de oră. Exact de când nu avem noi curent.
Nu ar fi o mare problemă. Frigiderul e scos din priză. Mama gătește o oală mare de supă de zarzavat care nu se strică nici vara, chiar lăsată pe aragaz. Sau gătește ceva numai pentru o zi. Televizorul nu prea e folosit în ultima vreme. Problema mare e lumina de seară. Și veioza la care citesc. 
Mă duc la vecina cu telefon. Dacă ar fi trăit bărbatul ei, o rezolvam. Lucrase la Electrica, la intervenții. Păcat că îi plăcuse băutura mai mult decât meseria sau familia. Fusese un om cu relații. De aia le și rămăsese telefonul. Am format la Electrica. Sau la Întreprinderea de furnizare a energiei electrice. La deranjamente. Nu mi-a răspuns nimeni. Am format cu încăpățânare. După o oră am auzit o voce. O doamnă plictisită. M-a ascultat și mi-a spus că toate echipele sunt pe teren. Să așteptăm. Vor veni. 
A doua zi am folosit din nou telefonul vecinei. Era sâmbătă și după-amiază urmau să fie desene animate. 10 minute, dar poate ne vor da Tom&Jerry. Nu Mihaela, Pătrățel sau alte porcării. 
Am noroc. Îmi răspunde un domn sictirit, destul de repede. Nu am format numărul de deranjamente decât jumătate de oră. 
"A căzut stâlpul! Pe strada Zimbrului! La nr. 5!". Nu știu de ce, dar se panichează. Pe stâlp sunt tot felul de legături și una dintre ele duce la un tovarăș secretar de partid. Așa îmi spusese cineva. 
Mașina de intervenție a sosit în 20 de minute. Muncitorii au coborât complet echipați, în salopete albastre și căști galbene. S-au uitat mirați la stâlpul care stătea în picioare, lângă gard. Unul dintre ei a urcat sus, a meșterit ceva câteva minute și a coborât. Lumina s-a aprins în bucătărie. 
"Auzi puștiulică, cine a sunat că a căzut stâlpul?" mă întreabă șeful lor, un tovarăș impozant cu o burtă uriașă.
"Habar n-am, eu nu am telefon acasă".

Comments

Popular posts from this blog

Prieteni

Prieteni de stradă