Prieteni

Cel mai bun prieten al tatei e Nichita. Cumnatul lui. Confidentul cel mai de încredere. Împreună stau și privesc meciurile televizate. Unul e stelist și moare sau învie odată cu echipa. Celălat e dinamovist și suferă ca un câine pentru preferați. Se înțeleg, totuși, de minune. Chiar și un meci când se bat echipele favorite nu le strică relația.

E un octombrie rece, cu nori cenușii care acoperă cerul toată ziua. În aer miroase deja a iarnă, iar orașul s-a umplut de oameni gri îmbrăcați în șube și alendelonuri. Ici colo câte o geacă ceva mai colorată aruncă o pată de culoare. Totul e trist și friguros în jur. Acasă mama face deja focul bombănind că nu o să ne ajungă lemnele până în primăvară. Folosește combustibilul cu zgârcenie, încălzind doar bucătăria și dormitorul lipit de ea. Sufrageria și holul se vor redeschide la primăvară. 

Tata tocmai s-a întors din cursă și mănâncă supă caldă de legume. Îi este foame și mușcă flămând din pâine mestecând cu fălci puternice totul. Din când în când ia și ardei iute. Spre mirarea mea, e treaz. Obiceiul e la întoarcerea după o săptămână sau două de baltă să fie un pic ciupit, cât să râdă și să facă mișto de supărarea mamei. 

Termină repede, se ridică și pune o oală mare pe sobă. Dintr-un bidon de plastic de 5 litri toarnă vin roșu, negru aproape. Mama se uită la el. "Mă miram eu... aveți meci diseară, așa?". Tata râde din nou și toarnă. "Doar nu vrei să beau la Cireșica în așa zi. Vine și Nichita! Avem fotbal de comentat!". 

Oala se umple rapid. Sunt aruncate înăuntru câteva linguri de zahăr alb, curat. "Nu puteai să pui mai puțin... am și eu nevoie la prăjituri!". Tata îmi face cu ochiul. "Uite... aduc eu prăjituri duminică, să nu mai faci tu plăcintă, ce zici?". Mama se uită cu o privire pe care o știu. Nu-l crede o secundă. Tata zâmbește iar și scoate un teanc de bancnote albastre din buzunar. "Ia, să ai de zahăr". Sigur a făcut un ciubuc, mă gândesc. "I-am câștigat la cărți, aseară. Niște marinari de la Brăila care credeau că știu șeptică. Și eu știu șeptică." Mama ia banii fără să clipească. Norocul la cărți al bătrânului e legendar. Deși unii îl acuză că umblă cu semne la cărți, iar la barbut nu e bine să joci cu zarurile lui. Dar balta e mare și marinari naivi sunt pe toate drumurile. 

Ușa bucătăriei se deschide și intră Nichita cu mătușa mea. Nanu și Nana. Sunt bucuros. Niciodată Nanu nu vine cu mâna goală. Da, are napolitane cu cacao pentru mine. Preferatele mele. Bărbații se duc glonț la televizorul din dormitor și se așează gospodărește la scaunele din jurul mesei. Dormitorul e și sufragerie iarna. Eu rămân cu femeile care încep să dezbată o poveste pasionantă despre nu știu ce mireasă care era cam gravidă la nuntă. Ce scandal!

Până la sfârșitul meciului s-a băut toată oala cu vin.