Lumea de Vineri
O poveste de ANCA și VASILE SUHOV > I < Scriu în jurnal. Nu mă opresc să verific cele scrise. Nu mă interesează dileme de topică sau erori de autocorect. Sunt irelevante. Important este să consemnez. Pentru cine? Nu știu. Am trecut de o săptămână în Spațiul Interzis. Atmosfera este grea. Vorbele puține. Nimeni nu vorbește cu nimeni. De ce ar face-o? Nu a rămas nimic de zis. Doi ani și jumătate ne-am crezut scăpați. Doi ani și jumătate am explorat sistematic în căutarea planetei ideale. Era atât de promițătoare zona aceea din spațiu… Densitate de sori mare. Sori bogați, cu planete multe. Planete cu cel puțin un satelit. Care era probabilitatea să ne găsim locul? Mai mare decât oriunde. Și, totuși, toate cercetările și explorările s-au terminat în eșec. Nimic nu merita efortul de a încerca să colonizăm. Nicăieri nu era acasă. Sau a fost și nu am știut să profităm. N-am crezut că ne-a mai ținut cineva urma. Bondarii rămăseseră demult departe, nevoiți să facă cale-ntoarsă...