Sticla
Mă uit fascinat la vitrina transparentă. E o comodă din lemn, furniruită lucios, cu o "gaură" la mijloc acoperită cu sticlă. Sunt două rafturi. Pe cel de jos sunt ceșcuțe și farfurioare de cafea, dintr-un porțelan alb și albastru, aproape transparente. Sunt aranjate matematic pe un mileu împletit de sora mea. Pe raftul de deasupra, pe un alt mileu aproape identic sunt așezate pahare de cristal roșu, tăiate în modele complicate. Sunt aranjate în semicerc iar în centru stă o sticlă magică. "Johnnie Walker" scrie pe ea. Pe eticheta roșie un tip subțire, îmbrăcat ca un gentilom britanic de secol XIX, pare să meargă undeva. Se grăbește cumva spre stânga sticlei. Mă așez pe burtă cu o carte în față. Citesc. Din când în când ridic privirea și admir sticla din fața mea. Cumva, bărbatul de pe etichetă devine personaj principal în aventurile lui Jules Vernes. Așa arată francezul vrea să se suie în proiectilul care va pleca spre Lună. Ăsta de pe sticlă e Johnny, însă? Nu e în...