Scriitorul

...scrie și tu modern! îmi spune imperativ I. 
- De ce? Întrebarea mea e naivă. Știu răspunsul.
Pentru că scriu fluent, clasic, ca un Pavel Coruț al lipovenilor. Aceeași cursivitate, același impact zero pe scriitura cu fasoane. Aceeași valoare. Zero. Dar ce e așa greu de priceput? Nu sunt scriitor. Nu am studii de specialitate. Am absolvit Politehnica. Greu, că mi-a fost scârbă de ea. Am învățat cât să trec examenele. Pun și eu niște idei pe hârtia virtuală și mă bucur că sunt oameni care citesc. Ah, vanitatea asta. 
Scriitură moderna? Puroi și suferință. Limbaj dur, la limita civilizației. Eroi chinuiți care sfârșesc rău mai mereu. Lipsa oricărei speranțe. Orizont gri și șampanie răsuflată. Părinți care mor lângă copii. Copii care ridică din umeri și scriu despre asta. Bagabonți de Vama Veche care fac sex. Între ei. Și spun asta în gura mare. Urlete. Manele. Bețivi care își fac nevoile în lift. Bătrâne nebune care mor și sunt mâncate de pisici în garsoniere mizere. 
...scrie și tu modern!
Dap. O să scriu. Așa cum știu eu. Poate modern. Poate ultramodern. Hipermodern. Incomprehensibil. Sau nu.
Până una alta am trimis niște staroveri în spațiu. Milenii în viitor. Mi-am imaginat cu Anca un Univers pe dunga subțire dintre fanatism și tehnologie. 
Nu e modern. Are influențe de peste tot Universul nostru. E o scriitură modernă? 
Nu cred. E ceva în dulcele stil clasic? Nu sunt convins. Până una alta am descoperit că acolo unde scap eu de niște personaje, Anca preferă să arunce o planetă locuită în aer. 
Dar Universul nostru are ceva vechi.
Speranță.
Interesant, nu?
Și chiar mă gândesc să scriu o povestire despre viermii dintr-un cimitir. Din perspectiva lor. Despre filosofia și războaiele lor. Despre arta și societatea lor. Din perspectiva viermilor. 
E suficient de modern?

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Scumpiri

Image
Un leu ȘI douăzeci și cinci de bani?? De când?? Vânzătoarea trupeșă, transpirată, cu făină albă lipită peste tot pe halat  se uită plină de sictir la noi.  De azi.  Bancnota de 10 lei de pe tejghea nu ne mai cumpără 10 covrigi. Doar 8. Noi suntem 5. Chiulim de la atelier. Oricum, nea Gudur (zis și "Gudurosu") e mort de beat și doarme cu capul pe catedră. Maistrul nostru e rar treaz dar nu se obosește nimeni să facă ceva. Lucid, e agresiv. Băut, e pâinea lui Dumnezeu. Ne-a învoit pe un pretext slab rău (cică mergem să măturăm curtea școlii). Avem timp să luăm covrigi de pe Mahmudiei și să prindem "Winetoo" la Patria. Apoi să ne întoarcem pe aceeași Mahmudiei, de data asta la deal mergănd. Fix trei ore cât doarme tovarășul maistru. Ne uităm unul la altul. Asta e. Coada se agită, lumea nu are răbdare. Luăm cei 8 covrigi și ieșim afară. Câțiva muncitori trag de câte o bere la halbă și mănâncă același lucru ca și noi. Mesele la care stau sunt metalice, vopsit...
Read more

Prieteni

Image
Cel mai bun prieten al tatei e Nichita. Cumnatul lui. Confidentul cel mai de încredere. Împreună stau și privesc meciurile televizate. Unul e stelist și moare sau învie odată cu echipa. Celălat e dinamovist și suferă ca un câine pentru preferați. Se înțeleg, totuși, de minune. Chiar și un meci când se bat echipele favorite nu le strică relația. E un octombrie rece, cu nori cenușii care acoperă cerul toată ziua. În aer miroase deja a iarnă, iar orașul s-a umplut de oameni gri îmbrăcați în șube și alendelonuri. Ici colo câte o geacă ceva mai colorată aruncă o pată de culoare. Totul e trist și friguros în jur. Acasă mama face deja focul bombănind că nu o să ne ajungă lemnele până în primăvară. Folosește combustibilul cu zgârcenie, încălzind doar bucătăria și dormitorul lipit de ea. Sufrageria și holul se vor redeschide la primăvară.  Tata tocmai s-a întors din cursă și mănâncă supă caldă de legume. Îi este foame și mușcă flămând din pâine mestecând cu fălci puternice totul...
Read more

Intervenție

Image
Nu avem curent. Vecinii noștri au, deci problema e undeva la noi. Verific siguranța generală. E mare, albă și grea, ceramică. O demontez atent. Am auzit de atâtea accidente, încât o deșurubez cu gesturi mici, controlate, de parcă fiecare mișcare mă pune în pericol. Scot căpăcelul de cupru de la capătul îngust. Scot și căpăcelul din partea opusă. Firele subțiri sunt la locul lor. Problema nu e la noi, e undeva la stâlp.  Tanti Tudora, vecina, e la poartă. Ne spune că a văzut o lumină albă în vârful stâlpului de la stradă, acum vreo jumate de oră. Exact de când nu avem noi curent. Nu ar fi o mare problemă. Frigiderul e scos din priză. Mama gătește o oală mare de supă de zarzavat care nu se strică nici vara, chiar lăsată pe aragaz. Sau gătește ceva numai pentru o zi. Televizorul nu prea e folosit în ultima vreme. Problema mare e lumina de seară. Și veioza la care citesc.  Mă duc la vecina cu telefon. Dacă ar fi trăit bărbatul ei, o rezolvam. Lucrase la Electrica, la i...
Read more